Cum îl înveți pe copil să rezolve probleme: 5 obiceiuri

Copiii devin buni la rezolvat probleme rezolvând probleme reale, cu un adult aproape care întreabă mai mult decât explică. Nu ai nevoie de fișe de lucru. Cinci obiceiuri mici fac cea mai mare parte din treabă: răspunde la o întrebare cu o întrebare, lasă-l pe copil să rămână blocat puțin, împărțiți problemele în pași cu voce tare, laudă strategia, nu rezultatul, și vorbește despre propriile greșeli. Fiecare durează câteva secunde, iar împreună se adună de-a lungul lunilor.

De ce rezolvarea problemelor e un obicei, nu o materie

Cercetătorii de la Center on the Developing Child al Universității Harvard descriu funcțiile executive ca pe un turn de control al traficului aerian din creier: abilitățile care ne ajută să planificăm, să ne concentrăm atenția, să schimbăm direcția și să jonglăm cu mai multe sarcini. Nimeni nu se naște cu ele, dar toți ne naștem cu capacitatea de a le dezvolta, prin interacțiuni de zi cu zi și exercițiu.

Politica europeană în educație spune ceva asemănător. LifeComp, cadrul Comisiei Europene pentru competențele personale, sociale și de a învăța să înveți, descrie nouă competențe pe care oricine le poate învăța. Trei dintre ele sunt în centrul rezolvării problemelor: mentalitatea de creștere, gândirea critică și gestionarea propriei învățări, adică planificarea, monitorizarea și evaluarea felului în care înveți.

Așadar, rezolvarea problemelor crește prin exercițiu, iar viața de familie e plină de ocazii de exersat.

Cele cinci obiceiuri

1. Răspunde la o întrebare cu o întrebare

Când copilul te întreabă cum se face ceva, încearcă „Tu ce crezi?” sau „Ce ai încercat până acum?” înainte să-i dai răspunsul. Cercetătorii de la Harvard notează că copiii sunt mai motivați când au un cuvânt de spus în ce fac și o oarecare libertate în felul în care duc la capăt o sarcină. O întrebare îi dă exact această alegere.

2. Lasă-l să rămână blocat puțin

Tocmai când e blocat, copilul gândește cu adevărat. Potrivit acelorași cercetători de la Harvard, copiii își pierd motivația când o sarcină e prea ușoară, dar și când e atât de grea încât reușita pare imposibilă. Treaba ta este să ții provocarea între cele două. Așteaptă înainte să ajuți, apoi dă-i cel mai mic indiciu care îl pune din nou în mișcare, nu soluția.

O regulă simplă pentru acasă: când copilul e blocat, stabiliți să mai încerce încă zece minute înainte să ceară ajutor. S-ar putea să descoperi că nu mai are nevoie.

3. Împărțiți problema în pași, cu voce tare

Problemele mari par imposibile; pașii mici par realizabili. Învață-l o buclă simplă și folosiți de fiecare dată aceleași cuvinte:

1. Spune. Care este exact problema, într-o propoziție?
2. Plănuiește. Care sunt două-trei moduri de a o rezolva? Cu care începi?
3. Încearcă. Câte un pas pe rând.
4. Verifică. A mers? Ce ai schimba?

Ajută să spui pașii cu voce tare. Ghidul de activități de la Harvard pentru adolescenți recomandă vorbitul cu sine, de exemplu să-ți explici singur pașii unei activități grele, ca să devii conștient de gândurile și de acțiunile tale.

4. Laudă strategia, nu doar rezultatul

„Ce deștept ești!” sună frumos, dar laudă ceva ce copilul nu poate controla. Center on the Developing Child de la Harvard explică faptul că laudele pentru inteligență, talent sau note îi pot împinge pe copii spre a performa în loc să învețe, așa că ajung să evite provocările la care s-ar putea să nu le iasă. Lauda pentru efort, împreună cu ajutorul de a vedea un eșec ca pe o ocazie de a învăța și de a se îmbunătăți, îi face mai motivați și mai încrezători că pot reuși ce își propun.

Încearcă fraze ca: ai încercat trei variante până a mers una; a fost o idee bună să o împarți în bucăți; ce încerci data viitoare?

5. Vorbește despre propriile greșeli

Greșelile par mai puțin înfricoșătoare când adulții din jur le recunosc pe ale lor. Povestește la cină o greșeală de-a ta, ce ai încercat după și ce ai învățat, apoi întreabă-l de una de-a lui. Fă din asta un joc, nu o spovedanie. LifeComp consideră reflecția asupra experiențelor reușite și nereușite parte din mentalitatea de creștere, iar când îți povestești greșelile, copilul aude cum sună o asemenea reflecție.

Cum se schimbă odată cu vârsta

Între 8 și 10 ani

Păstrează problemele concrete și ușor de dus la capăt: construiește, repară, sortează, plănuiește un picnic. Jocurile sunt un exercițiu excelent. Ghidul de activități de la Harvard pentru copiii între 7 și 12 ani recomandă jocurile de cărți și de societate care cer strategie, pentru că îi obligă pe copii să țină minte mutările, să plănuiască dinainte și să-și ajusteze planurile, și sugerează creșterea treptată a dificultății pe măsură ce copiii cresc. Merg și integramele, sudoku și puzzle-urile spațiale, la fel ca sportul, muzica și dansul.

Lasă copilul să aleagă uneori problema. Un obiectiv la care ține îl motivează mai mult timp decât unul pe care i-l stabilești tu.

Între 11 și 14 ani

Dă-i proiecte mai mari, cu miză reală: planificarea unei zile în familie cu un buget dat, organizarea unei zile de naștere, strângerea banilor pentru ceva ce își dorește. Ghidul Harvard pentru adolescenți sugerează să-i ajuți să aleagă un obiectiv precis care contează pentru ei, să-și planifice pașii, să se gândească dinainte la ce ar putea merge prost și să-și verifice progresul pe parcurs, cu întrebări ca: face asta parte din plan și s-a schimbat ceva?

Același ghid sugerează exersarea altor puncte de vedere, de exemplu întrebând dacă ar putea exista altă explicație pentru felul în care s-a purtat un prieten. Recomandă și mai puțin multitasking, care consumă atenția. Păstrează-ți așteptările realiste: ghidul notează că funcțiile executive ale adolescenților nu sunt încă la nivelul adulților, chiar dacă cerințele față de ei adesea sunt.

Capcane de evitat

• Salvarea prea rapidă. Dacă o rezolvi tu, câștigi timp azi și pierzi o abilitate mâine.
• Recompense pentru orice. Cercetătorii de la Harvard avertizează că, atunci când copiii sunt recompensați brusc pentru ceva ce le place deja, s-ar putea să înceapă să o facă doar pentru recompensă. Curiozitatea și un obiectiv la îndemână sunt un combustibil mai bun.
• Laude doar pentru rezultate. Notele și victoriile contează, dar strategia e cea care se transferă la următoarea problemă.
• Temele făcute în locul lui. Stai aproape, pune întrebări și lasă pixul în mâna copilului.

Ce urmează

Alege un singur obicei săptămâna asta, probabil „Tu ce crezi?”, și folosește-l până devine firesc. Apoi adaugă-l pe următorul.

Dacă copilului îi plac puzzle-urile și reparațiile, cursul Brotelo despre rezolvarea problemelor exersează aceleași mișcări, de la împărțirea problemelor în pași și întrebările mai bune până la încercat, testat și păstrat calmul când ești blocat, într-o prezentare ilustrată scurtă, cu un quiz la final.